mormon.org Din întreaga lume

Libertatea de a alege

Planul lui Dumnezeu include libertatea de a alege

Imaginează-ţi că eşti într-un restaurant şi comanzi salată, dar ospătarul îţi spune că nu poţi servi salată şi că trebuie, în schimb, să mănânci supă. Cum te-ai simţi? Alegerea dintre supă şi salată este una destul de neînsemnată, dar demonstrează o trăsătură a naturii umane: nu ne place să fim constrânşi să luăm nişte decizii pe care le putem lua de unii singuri. Ne împotrivim constrângerii. Chiar şi când avem de luat decizii mai importante, unele care au implicaţii morale, este important să alegem pentru noi înşine. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege şi o va respecta mereu. Deşi suntem „răspunzători" pentru alegerile noastre (Doctrină şi legăminte 101:78) şi vor exista mereu consecinţe atât pentru alegerile bune, cât şi pentru cele rele, Dumnezeu nu a încuviinţat niciodată apelarea la forţă. De fapt, Dumnezeu încurajează libertatea şi ştie că omul are nevoie de libertate pentru a-I sluji în mod eficient şi a crede în El. El le-a spus lui Adam şi Evei să nu mănânce din fructul oprit, dar El a spus, de asemenea: „Totuşi, poţi alege tu însuţi" (Moise 3:17).

Este important să nu călcăm în picioare libertăţile altor persoane atunci când le apărăm pe ale noastre. Chiar şi când simţim că modul nostru de gândire poate fi pentru „binele" altcuiva, este important ca fiecare să aibă dreptul la opinie şi să creadă ce doreşte.

Luarea deciziilor dificile

Faptul de a fi tolerant şi cel de a nu judeca pot fi însuşiri bune care apără dreptul tuturor de a alege pentru ei înşişi. Dar faptul de a nu face nimic este o alegere implicită şi nu este una foarte bună. Nici faptul de a permite altor oameni, societăţii sau instituţiilor politice să ia decizii pentru tine nu este o decizie foarte bună. De exemplu, doar pentru că multe filme prezintă relaţiile intime dinainte de căsătorie ca fiind absolut fireşti, nu înseamnă că ele sunt. Caracterul nostru se va dezvolta şi perfecţiona când facem alegeri bazându-ne pe ce este drept din punct de vedere moral. Şi, în ciuda lucrurilor la modă despre care se crede că sunt drepte, în lume există un bine şi un rău absolute. Adevărul nu este relativ, iar păcatul nu este doar „judecata în funcţie de valori" a unei persoane neinformate.

Nu cu mult timp în urmă, James E. Faust, din Prima Preşedinţie a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, a relatat o întâmplare din timpul în care era tânăr soldat în cel de-Al Doilea Război Mondial. O comisie formată din „duri soldaţi de carieră" l-a intervievat pentru Şcoala de ofiţeri. L-au întrebat dacă el credea că, în timpul războiului, codul moral trebuie să fie mai relaxat din pricina stresului din luptă. Preşedintele Faust a simţit că ei sugerau că acest cod trebuia să fie mai relaxat şi s-a întrebat dacă va obţine un punctaj mai mare dacă va fi de acord cu acea idee. În final, el a spus simplu: „Nu consider că există un standard dublu al moralităţii". În cele din urmă el a fost acceptat la Şcoala de ofiţeri, probabil datorită hotărârii sale de a face ce era drept pentru că era drept, deşi era dificil.

Mormonii tineri necăsătoriţi sunt întrebaţi adesea: „Cum de nu te-ai culcat niciodată cu nimeni?! Nu vrei asta?". O tânără a spus că a vrea este complet irelevant. „Simplul fapt de a vrea nu este nici pe departe un ghid potrivit pentru comportamentul moral." Poate că un părinte care are copii mici ar dori să nu se trezească mai devreme de 6 dimineaţa şi să-şi lase copiii să-şi poarte singuri de grijă sau ar dori să renunţe la locul său de muncă pentru a face ceva mai distractiv. Un părinte responsabil alege să facă tot felul de sacrificii. Este nevoie de disciplină pentru a alege ce este drept. Ironia este că, cu cât suntem mai disciplinaţi şi cu cât mai drepte sunt alegerile noastre, cu atât mai multă libertate avem. Păcatul ne limitează alegerile din viitor: drogurile, alcoolul şi infidelitatea devin repede vicii de care este foarte greu să scăpăm. Viciul devine stăpânul nostru, iar noi robii săi. Folosirea abuzivă a libertăţii are tendinţa să ne limiteze această libertate.

Tărie morală

Bazându-se pe înţelegerea ulterioară a unui eveniment, uneori cărţile de istorie simplifică problemele care au separat oamenii de-a lungul anilor. Unii dintre aceştia sunt prezentaţi ca fiind educaţi şi corecţi, iar alţii par a fi „băieţi răi" şi ignoranţi. Totuşi, gândindu-ne la controversele de care avem parte în aceste zile, este uşor să vedem cât de dificil poate fi în prezent să spunem cine are dreptate şi cine greşeşte. Apărarea unui astfel de principiu moral este dificilă, mai ales dacă punctul tău de vedere nu este popular.

Mormonii sunt îndemnaţi să ia atitudine cu privire la crezurile lor, indiferent de opiniile care sunt la modă. Poate că nu va fi uşor, la modă sau distractiv. Uneori, a lua atitudine presupune a deveni ţinta batjocurii, calomnierii sau chiar a abuzului fizic. Într-o astfel de situaţie, o persoană se poate încrede în Domnul pentru a o ajuta să-şi păstreze crezurile. El Se aşteaptă să facem ce credem că este drept în orice situaţie, iar El ne va ajuta să avem curajul moral să o facem. Nu este suficient să ne întoarcem privirea sau să rămânem tăcuţi. Faptul de a ne întoarce privirea poate fi considerat uneori un păcat în sine. Atunci când ne apărăm crezurile şi acţionăm, facem ceea ce a făcut şi Isus.

Neutralitate politică

Deşi credem că trebuie să luăm atitudine cu privire la aspectele morale, Biserica rămâne neutră în ce priveşte partidele politice. Conducătorii Bisericii nu dictează mormonilor ce candidat să voteze, chiar dacă un candidat nu este de acord cu o poziţie oficială exprimată în mod public de Biserică. Nici nu dictează oficialilor aleşi care sunt mormoni să sprijine interesele Bisericii. Biserica le poate comunica punctele sale de vedere la fel cum ar face-o oricărei alte oficialităţi alese, dar recunoaşte că aceşti bărbaţi şi femei trebuie să ia decizii proprii după cum consideră cel mai bine şi ţinând seama de votanţii pe care au fost aleşi să-i reprezinte. Mormonii aleg să sprijine orice partid politic consideră ei că le reprezintă cel mai bine punctele de vedere personale.