mormon.org Din întreaga lume

Poruncile
lui Dumnezeu

Îndrumare divină

Îţi aminteşti cum ne-au învăţat părinţii noştri reguli când eram mici? Reguli precum să nu ne jucăm pe şosea sau să nu ne jucăm cu chibrituri. Îţi aminteşti cum, uneori, regulile păreau a fi o povară, ca şi cum părinţii noştri le-ar fi inventat să ne oprească să facem lucrurile pe care doream să le facem – lucrurile care credeam că ne-ar fi făcut fericiţi? Când am crescut, am învăţat cât de importante sunt aceste reguli, cât de grav ne-am fi putut răni sau chiar ne-am fi putut pierde viaţa dacă nu ne-am fi supus.

Asemenea părinţilor care ne-au crescut, Dumnezeu ne dă porunci pentru a ne ajuta să rămânem concentraţi asupra lucrurilor care sunt cele mai importante şi care ne ajută să rămânem în siguranţă. Toată îndrumarea Sa este menită să ne păstreze în siguranţă, să ne ajute să stăm aproape de El şi, în cele din urmă, să ne ofere mai multă libertate şi fericire.

Cuvântul „poruncă" ne poate face să ne gândim la cele zece porunci – o listă cu „Să nu" – Dumnezeu nu ne spune doar ce să nu facem, ci şi ce trebuie să facem. Speranţa Lui cea mai mare este fericirea noastră eternă, aşadar putem fi siguri că poruncile Sale nu sunt reguli restrictive, ci îndrumare divină menită să ne protejeze de rău şi să ne conducă spre moduri de viaţă mai bune.

Cele două mari porunci

Supunerea noastră faţă de poruncile lui Dumnezeu rezultă din dorinţa noastră de a ne arăta dragostea faţă de El, faţă de semenii noştri şi faţă de noi înşine. Când Isus Hristos Se afla pe pământ, un om l-a întrebat: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?". Isus a răspuns:

Isus Hristos ne învaţă în aceste câteva rânduri că la baza tuturor acestor lucruri pe care le putem sau nu le putem face stă concentrarea asupra faptului de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a-i iubi pe oamenii din jurul nostru. Când ne gândim la poruncile enumerate mai jos, acest lucru ne ajută să observăm legătura fiecăreia dintre ele cu aceste două porunci fundamentale.

Roagă-te des

Oricine se poate ruga, oriunde şi oricând. Indiferent dacă îngenunchem, dacă stăm pe scaun sau în picioare rugându-ne cu glas tare sau în gând, în grup sau singuri, Dumnezeu ne va auzi şi ne va răspunde. Este atât de uşor şi de simplu să te rogi încât este posibil ca noi să nu apreciem acest privilegiu. Rugăciunea este o linie directă de comunicare cu Tatăl nostru Ceresc care doreşte să ne ajute cu toate problemele şi întrebările noastre. Deşi este posibil ca El să nu răspundă mereu imediat sau în modul în care ne-am aştepta, noi credem în ceea ce se spune în scripturi: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide" (Matei 7:7).

Ni s-a poruncit să ne rugăm des, deoarece cu cât vorbim mai mult cu Dumnezeu, cu atât mai mult vom fi mai receptivi la îndrumarea Sa în timpul încercărilor de care avem parte. Acesta este un exemplu despre modul în care binecuvântările asociate unei porunci sunt mult mai valoroase decât efortul solicitat.

Studiază scripturile

Cea mai mare parte a scripturilor a fost scrisă cu peste o mie de ani în urmă, aşadar poate fi greu de imaginat cum faptul de a le citi ne-ar putea ajuta acum şi aici. Dar, având în vedere că înţelepciunea lui Dumnezeu este eternă, putem citi scripturile şi putem pune în practică în viaţa noastră lecţiile care se desprind din ele. Poate că la muncă suntem promovaţi într-o funcţie care ne bucură, dar ne şi preocupă crezând că nu ne vom putea îndeplini responsabilităţile. Aceasta poate să pară o pură anxietate seculară – una pentru care nu vom putea găsi ajutor în scripturi – însă relatarea despre Dumnezeu care-l cheamă pe Enoh să profeţească ne poate ajuta să ne înfruntăm teama. După ce Dumnezeu i-a cerut să le poruncească oamenilor ticăloşi din jurul lui să se pocăiască, Enoh a întrebat cu umilinţă: „Cum de am găsit graţie în ochii Tăi, când eu nu sunt decât un flăcău [ … ]; pentru că eu sunt lent la exprimare; de ce sunt eu slujitorul Tău?" Domnul îl linişteşte pe Enoh, spunând: Moise 6:31-32

Enoh face ceea ce Domnul porunceşte şi devine un profet elocvent, ajutându-şi oamenii să aibă parte de o schimbare în inimă. Încercarea sa ne învaţă că Dumnezeu ne va ajuta să ne dezvoltăm abilitatea de a face lucruri pe care nu ştiam că le-am putea face, atât timp cât ne folosim credinţa în El.

Porunca de a studia scripturile este asemănătoare celei de a ne ruga des. Dumnezeu doreşte ca noi să citim cuvintele Sale, deoarece ele ne ajută să cunoaştem voia Lui, iar urmarea voii lui Dumnezeu este întotdeauna în beneficiul nostru. Scripturile conţin lucrurile pe care Dumnezeu le-a revelat copiilor Săi prin intermediul profeţilor.

Ţine sfântă ziua de sabat

În această epocă, duminica a început să fie ca oricare altă zi. Mulţi dintre noi trebuie să lucreze şi, după aceea, încearcă să termine de făcut duminica tot ceea ce nu au reuşit în restul săptămânii. Se pare că sfârşitul de săptămână devine mai ocupat decât restul săptămânii. Dar duminica, sau ziua de sabat, este timpul în care trebuie să-L preaslăvim pe Dumnezeu şi să ne odihnim de la obligaţiile noastre de zi cu zi. După ce a creat pământul în şase zile, Dumnezeu a stabilit ca ziua a şaptea să fie o zi de odihnă şi de aducere aminte. Duminica, putem petrece timp cu prietenii şi familia, îi putem vizita pe cei bolnavi sau singuri, putem petrece mai mult timp studiind scripturile şi mergând la Biserică. La Biserică, noi cântăm, ne rugăm şi discutăm despre Evanghelie cu alţi membri ai congregaţiei şi, de asemenea, luăm din împărtăşanie în amintirea Salvatorului. La Biserică, mormonii iau parte la împărtăşanie mâncând pâinea şi bând apa care au fost pregătite pentru a simboliza trupul şi sângele lui Isus Hristos. Putem folosi acel timp pentru a medita la modul în care Isus Hristos ne poate ajuta şi pentru a ne gândi la cum putem ţine mai bine legămintele pe care le-am făcut cu El.

În afara faptului că ne oferă o pauză de la stresul săptămânii de lucru, ţinerea zilei de sabat sfântă arată respectul faţă de Dumnezeu şi ne aminteşte să alocăm suficient timp în viaţa noastră ocupată pentru a-I aduce mulţumiri Creatorului nostru. Duminica este o zi care trebuie aşteptată cu nerăbdare, o zi în care ne bucurăm de lucrurile care contează cu adevărat.

Botez şi confirmare

Unul dintre scopurile botezului este de a spăla, simbolic, păcatele noastre, însă inclusiv Isus Hristos, care a trăit o viaţă perfectă, a fost botezat. Isus a fost botezat, deoarece aceasta este o poruncă şi El a dorit să ofere un exemplu perfect de supunere faţă de îndrumarea divină a Tatălui Ceresc.

Rânduielile botezului şi confirmării sunt pentru noi un mod de a arăta că suntem dornici să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos, ceea ce înseamnă să devenim creştini şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a trăi mereu conform acestui lucru. Mai întâi, suntem botezaţi fiind scufundaţi complet în apă şi scoşi din apă de către un bărbat care are de la Dumnezeu autoritatea de a face acest lucru. Această acţiune simbolizează moartea, înmormântarea şi învierea lui Isus Hristos şi reprezintă, de asemenea, sfârşitul vechii noastre vieţi şi începutul unei vieţi noi în calitate de ucenici ai Săi. După ce suntem botezaţi, un bărbat care are autoritate îşi aşează mâinile pe capul nostru, ne dă dreptul de a primi darul Duhului Sfânt şi ne confirmă membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Urmează-l pe profet

Ai auzit vreodată pe cineva spunând o versiune a unei povestiri, iar apoi pe altcineva spunând o versiune diferită a aceleiaşi povestiri şi ambele versiuni să pară a fi adevărate? Având în vedere numărul mare de oameni şi de opinii care concurează pentru a ne capta atenţia, cum hotărâm ce să credem? Pentru a ne ajută să cunoaştem voia Sa – pentru a ne ajuta să ne dăm seama ce este adevărat – Dumnezeu cheamă profeţi şi apostoli care să acţioneze ca purtători ai Săi de cuvânt. Un profet este un bărbat credincios, neprihănit ales de Dumnezeu să vorbească în numele Lui aici, pe pământ. Apostolii sunt profeţi aleşi de Dumnezeu să fie martori speciali ai lui Isus Hristos şi ai divinităţii Sale. Pentru a putea vorbi în numele lui Dumnezeu, profeţii şi apostolii trebuie să deţină preoţia, sau autoritatea divină, necesară pentru o responsabilitate atât de sfântă.

Dumnezeu a chemat profeţi de-a lungul istoriei. În Biblie, citim despre profeţi precum Adam, Avraam, Moise, Pavel şi mulţi alţii. Noi credem că Dumnezeu a chemat, de asemenea, profeţi care să ne conducă astăzi. Joseph Smith a fost primul profet chemat în actuala dispensaţie, sau generaţie, a Bisericii şi, începând de atunci, a fost mereu un profet pe pământ. Bărbatul chemat să vorbească în numele lui Dumnezeu şi să conducă astăzi Biserica Sa se numeşte Thomas S. Monson.

Cerându-ne să-i urmăm pe profeţi, Dumnezeu ne cere, de fapt, să stăm aproape de El, la fel ca atunci când ne cere să ne rugăm des şi să citim din scripturi. Faptul de a le da ascultare profeţilor ne ajută să învăţăm sau să învăţăm din nou ce trebuie să facem pentru a accepta ispăşirea lui Isus Hristos şi de a deveni demni de toate binecuvântările pe care Dumnezeu doreşte să ni le ofere. Dumnezeu promite că cei care-i urmează pe profeţi „sunt moştenitorii împărăţiei lui Dumnezeu" (Mosia 15:11).

Supune-te faţă de cele zece porunci

După ce Moise i-a scos din robie pe copiii lui Israel, el s-a dus pe vârful Muntelui Sinai şi a vorbit cu Dumnezeu. Când Moise s-a întors de pe munte, el avea, gravate pe plăci de piatră, cele zece porunci pe care Domnul i le revelase. Noi urmăm aceste porunci astăzi, mii de ani mai târziu.

Trăieşte în acord cu legea castităţii

Puterea de procreare reprezintă o parte sacră a planului lui Dumnezeu. Este o exprimare a dragostei şi permite soţului şi soţiei să creeze viaţă. Dumnezeu a poruncit ca această putere şi acest privilegiu de a avea relaţii sexuale să existe numai între un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi legal. Această poruncă este numită legea castităţii. Presupune abstinenţa sexuală înainte de căsătorie şi fidelitate şi loialitate totale soţiei sau soţului noastre după căsătorie. Dumnezeu Se aşteaptă ca noi să avem gânduri curate şi să fim decenţi în modul în care ne îmbrăcăm, vorbim şi ne comportăm ( Matei 5:27-28).  Trebuie, de asemenea, să evităm să vizionăm materiale pornografice şi să ne implicăm în relaţii de tip homosexual.

Înţelegem că principiile legii castităţii fac ca Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă să fie distinctă şi pot părea stricte pentru ceilalţi oameni, însă mari binecuvântări de pace, respect de sine şi autocontrol rezultă ca urmare a supunerii faţă de această poruncă.

Supune-te Cuvântului de înţelepciune

Lucrurile pe care le consumăm sau nu le consumăm sunt unele dintre cele mai vizibile manifestări ale credinţei noastre, iar ele rezultă din crezul nostru că trupurile noastre sunt daruri preţioase de la Dumnezeu. Noi credem că El ne-a oferit îndrumare cu privire la cât de bine trebuie să avem grijă de ele. El a revelat o lege a sănătăţii, numită Cuvântul de înţelepciune, lui Joseph Smith, în anul 1833. Cuvântul de înţelepciune interzice consumul de alcool, cafea şi ceai, precum şi consumul de tutun. Înseamnă, de asemenea, că nu folosim droguri ilegale sau nu abuzăm de medicamente prescrise medical.

Cuvântul de înţelepciune ne încurajează, de asemenea, să mâncăm în cantitate suficientă fructele şi legumele fiecărui sezon, suficiente cereale şi o cantitate moderată de carne. Ne aminteşte să mâncăm aceste lucruri „cu prudenţă şi cu recunoştinţă" (Doctrină şi legăminte 89:11). Pe lângă această îndrumare explicită, Biserica ne învaţă să trăim o viaţă sănătoasă dormind suficient, făcând des exerciţii fizice şi evitând dietele extreme. Cuvântul de înţelepciune ne arată că Dumnezeu este preocupat de sănătatea noastră fizică, precum şi de cea spirituală. Descurajând consumul de lucruri care pot duce la dependenţă, acesta subliniază importanţa libertăţii noastre de a alege. Când suntem dependenţi de ceva, precum tutun sau alcool – iar acest lucru este valabil şi pentru orice fel de comportament care duce la dependenţă – acel lucru ne subjugă. Avem o abilitate redusă de lua propriile decizii şi de a ne controla viaţa.

Având în vedere că scopul nostru de a fi venit pe pământ este să învăţăm şi să progresăm luând propriile decizii, putem înţelege de ce Dumnezeu ne cere să stăm departe de lucrurile care ne restricţionează libertatea de a alege. Când ţinem Cuvântul de înţelepciune, Dumnezeu ne promite nu doar o sănătate mai bună, ci şi „înţelepciune şi mari comori de cunoştinţe" (Doctrină şi legăminte 89:19). Trăirea Cuvântului de înţelepciune este un element cheie menit să ne ajute să primim îndrumarea Spiritului lui Dumnezeu.

Ţine legea zeciuielii

Înapoierea unei părţi dintre lucrurile cu care Domnul ne binecuvântează ne permite să ne aducem contribuţia la lucrarea Sa pe pământ. Plata zeciuielii înseamnă oferirea celei de-a zecea părţi din venitul nostru către Biserică în vederea folosirii ei pentru lucrarea lui Dumnezeu aici, pe pământ. Unii oameni cred că aceasta este o povară, însă nu este – este o binecuvântare. Încă din timpurile străvechi, Dumnezeu le-a cerut oamenilor Săi să ţină legea zeciuielii.

Zece procente din venitul nostru pot părea mult, în mod special pentru mulţi dintre noi care simt deja că abia se descurcă financiar. Dar dacă ţinem legea zeciuielii, Dumnezeu promite că „[ne va] deschide zăgazurile cerurilor şi… va turna peste [noi] belşug de binecuvântare" (Maleahi 3:10).

O binecuvântare poate veni în multe forme. Uneori, suntem binecuvântaţi pur şi simplu cu abilitatea de a face mai mult cu puţin, de a găsi modalităţi de a economisi bani care nu ne micşorează gradul de fericire. Adesea, simplul fapt de a lua zece procente din salariul nostru ne face să ne gestionăm celelalte nouăzeci de procente mult mai atent, iar viaţa trăită conform unui buget ne face să ne folosim banii într-un mod mai înţelept. Indiferent de forma binecuvântării, plata zeciuielii ne aminteşte că lucrurile lui Dumnezeu sunt mai trainice decât lucrurile lumeşti. Ne ajută, de asemenea, să ne amintim că tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu, iar noi ne putem arăta recunoştinţa faţă de El înapoind o mică parte.

Ţine legea postului

O dată pe lună, Dumnezeu ne cere să postim, sau să nu mâncăm şi să bem timp de două mese. Dacă sănătatea sau vârsta constituie o problemă (cum ar fi cei foarte mici), postul poate fi modificat pentru a se potrivi circumstanţelor personale. Dar postul fără rugăciune este doar înfometare. Alegem o nevoie concretă sau o întrebare specifică pe care o avem şi ne rugăm pentru ajutor în timp ce postim. Moise, David, Estera, Isus şi mulţi alţii au postit pentru a putea fi mai aproape de Dumnezeu şi mai receptivi la îndrumarea Sa. Constatăm că, atunci când postim şi ne rugăm cu credinţă, suntem mult mai umili şi mai capabili să simţim dragostea lui Dumnezeu şi să înţelegem voia Sa. Postul arată, de asemenea, că suntem dornici şi capabili să controlăm dorinţele trupului nostru, ceea ce ne poate ajuta când alte încercări necesită acel tip de tărie.

Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă rezervă prima duminică a fiecărei luni ca timp în care membrilor li se cere să postească. Suntem încurajaţi să facem donaţii de post în aceste zile, ceea ce înseamnă donaţii financiare (cel puţin egale cu valoarea celor două mese) care sunt folosite pentru ajutorarea celor săraci care au nevoie de hrană şi adăpost. Astfel, legea postului ne aminteşte nu doar că Dumnezeu este Tatăl nostru din Cer care ne va răspunde orişicând ne rugăm la El, ci şi că oamenii din jurul nostru sunt fraţii şi surorile noastre şi că

Supune-te şi respectă legea

Noi credem că trebuie să ne supunem legilor ţării în care trăim (Articolele de credinţă 1:12).   mormonii sunt sfătuiţi să fie cetăţeni buni, să se implice în guvernarea civilă şi în procesul politic şi să slujească în comunităţile lor în calitate de cetăţeni activi, interesaţi.

Supunere de bunăvoie

Dumnezeu nu doreşte ca noi să urmăm îndrumarea Sa divină în mod orbesc sau de frica pedepsei. El doreşte să exercităm o supunere de bunăvoie datorită libertăţii noastre de a alege. Trebuie să ne dobândim propria mărturie, sau propria convingere, că poruncile vin cu adevărat de la El şi că ne ajută să trăim vieţi mai fericite. Pentru a dobândi această mărturie, trebuie să ne folosim credinţa. Trebuie să avem o dorinţă adevărată şi trebuie să fim dornici să facem ceea ce este necesar pentru a cunoaşte aceste lucruri.
În Cartea lui Mormon, Tatăl Ceresc face următoarea promisiune:

Putem să ştim singuri că aceste lucruri sunt adevărate. Când ştim că ceva este adevărat, vom dori să trăim conform acelui adevăr pentru tot restul vieţii noastre. Poruncile nu vor fi nişte reguli arbitrare ale unui Dumnezeu nepăsător. Ele vor fi o îndrumare divină care ne ajută să depăşim confuzia vieţii de pe pământ. Vom vedea beneficiile urmării acestei îndrumări în viaţa noastră de zi cu zi şi vom simţi un sentiment mai puternic de pace şi de spiritualitate.