mormon.org Din întreaga lume

Planul salvării
întocmit de Dumnezeu

„De unde am venit şi cu ce scop?"

Viaţa ta nu a început odată cu naşterea ta şi nu se va încheia odată cu moartea. Înainte să fi venit pe pământ, spiritul tău a trăit în prezenţa Tatălui Ceresc care te-a creat. L-ai cunoscut, iar El a ştiut cine eşti şi te-a iubit. Viaţa premuritoare a fost o perioadă plină de bucurie, în care ai fost învăţat planul fericirii întocmit de Dumnezeu şi calea către adevărata fericire. Dar, la fel cum majoritatea dintre noi trebuie să plece de acasă şi să îşi lase părinţii atunci când creşte, Dumnezeu ştia că trebuie să faci la fel. El ştia că nu puteai progresa decât dacă vei pleca pentru un timp. Aşadar, El ţi-a permis să vii pe pământ pentru a avea bucuria – şi durerea – de a avea un trup fizic.

Unul dintre lucrurile care face uneori ca viaţa aceasta să fie atât de dificilă este acela că nu ne aflăm în prezenţa fizică a lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, nu ne putem aminti viaţa noastră premuritoare, ceea ce înseamnă că trebuie să acţionăm mai degrabă prin credinţă decât prin cunoaştere. Dumnezeu nu a spus că va fi uşor, dar a promis că Spiritul Său va fi cu noi când vom avea nevoie de El. Deşi uneori pare că suntem singuri, nu suntem singuri în călătoria noastră.

Planul lui Dumnezeu pentru tine

Acest lucru nu înseamnă că El Se aşteaptă ca tu să fii perfect. El ştie că nu vei fi. Dar El Se aşteaptă ca, în timp ce te afli aici, pe pământ, să încerci pe cât de bine poţi să fii mai asemănător Lui şi să înveţi să te dezvolţi ca urmare a greşelilor tale. De fiecare dată când faci o alegere greşită care are urmări grave, acea alegere duce la nefericire – uneori imediat, alteori mult mai târziu. În acelaşi fel, alegând binele, vei avea parte de fericire şi vei putea fi mai asemănător Tatălui Ceresc.

Dobândirea trupului nostru fizic

Aşa cum Dumnezeu a creat pământul ca tu să trăieşti şi să dobândeşti experienţă, El te-a creat şi pe tine. Şi ţi-a dat un trup din carne şi sânge, asemănător trupului Său glorificat. În Vechiul Testament, Dumnezeu a spus: „faţă în faţă"„ faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui" (Luca 24:39).

Prin Adam şi Eva am primit darul de a alege

Primii copii ai lui Dumnezeu pe pământ, Adam şi Eva, au trăit în grădina lor de paradis. Nu au avut parte de nicio suferinţă sau durere, ceea ce ar putea părea ideal, doar că, fără acestea, ei nu au putut simţi bucurie. Ei nu şi-au amintit viaţa premuritoare. Dacă nu ar fi mâncat din fructul oprit, ei ar fi trăit în acea stare pentru totdeauna şi nu ar fi avut niciodată copii. Niciun om nu s-ar fi născut vreodată, iar pământul nu ar fi fost populat niciodată.

După cum ştim, Adam şi Eva au cedat ispitelor lui Satana de a mânca din fruct şi nu s-au supus lui Dumnezeu, care le poruncise să nu mănânce din fructul pomului cunoaşterii binelui şi răului. Drept rezultat, ei au alungaţi fizic şi spiritual din prezenţa lui Dumnezeu – un eveniment pe care îl numim căderea. Ei au devenit muritori – la fel cum suntem noi – supuşi păcatului, bolii, tuturor felurilor de suferinţe şi, în cele din urmă, morţii. Dar acest lucru nu a fost întru totul rău, deoarece acum puteau avea parte de multă bucurie. „Adam a căzut, ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie." (2 Nefi 2:25) Dar, pe măsură ce au dat dovadă de supunere faţă de Evanghelia lui Isus Hristos, Adam şi Eva au putut primi inspiraţie şi revelaţie de la Dumnezeu şi chiar vizite din partea unor mesageri cereşti.

Odată ce au părăsit Grădina, ei au putut progresa şi învăţa cum să fie mai asemănători Tatălui nostru Ceresc. În plus, ei au putut avea copii, ceea ce a însemnat că ceilalţi copii de spirit ai lui Dumnezeu (noi toţi) puteau veni pe pământ, puteau primi un trup fizic şi puteau fi testaţi prin alegerile făcute zilnic. La fel cum s-a întâmplat cu Adam şi Eva, toate alegerile noastre, bune sau rele, au consecinţe. Fericirea de durată şi progresul rezultă din alegerea de a face ce vrea Dumnezeu să facem. Cuvântul cheie este „alegere". În general, Dumnezeu nu Se amestecă şi nu ne împiedică să facem alegerile greşite pe care Satana ne ispiteşte să le facem. Totuşi, atunci când ne deschidem inimile înaintea Sa, El ne va oferi dragostea, îndrumarea divină şi avertizările Sale.

Secretul fericirii

Adesea cădem în cursă, crezând că o maşină nouă, o promovare la locul de muncă, o nouă înfăţişare sau popularitatea ne va face fericiţi. Şi, adesea, acestea ne fac – pentru un timp. Dar această fericire nu este niciodată de durată, deoarece bogăţia, puterea, frumuseţea şi popularitatea pur şi simplu nu oferă fericire de durată, indiferent cât de mult ne-am dori să o facă. Dimpotrivă, adevărata fericire rezultă din urmarea exemplului lui Hristos şi din dezvoltarea de însuşiri asemănătoare celor ale lui Dumnezeu, cum ar fi bunătatea, dragostea, dreptate şi mila. Rezultă din slujirea oferită altora şi din a-i ajuta să urmeze exemplul şi învăţăturile lui Isus Hristos. Rezultă ca urmare a învingerii poftelor trupeşti şi a urmării îndemnurilor Spiritului. Rezultă ca urmarea muncii asidue şi a unui stil de viaţă sănătos şi a faptului de a avea prieteni, o familie şi realizări personale. Indiferent de ceea ce faci sau nu ai în această viaţă, fericirea ta cea mai profundă şi de durată va fi obţinută cunoscând planul întocmit de Dumnezeu şi urmându-l.

Când lucruri rele se întâmplă

Ne îmbolnăvim. Persoane dragi mor. Ne pierdem locul de muncă sau locuinţa. Soţul este infidel sau soţia este infidelă. Este greu să nu ne întrebăm de ce permite Dumnezeu să suferim atât de mult. Află că, deşi lui Dumnezeu nu Îi place să te vadă suferind, dificultăţile tale, indiferent de sursa lor, te pot apropia de El şi te pot face chiar mai puternic dacă le faci faţă cu credinţă (2 Nefi 2:2, Apocalipsa 3:19).

Este încurajator să ştim că Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a suferit toate lucrurile. El îţi înţelege durerea şi te poate ajuta în timpul încercărilor tale. Când ai credinţă în Dumnezeu şi în planul întocmit de El, poţi fi sigur că există un scop în toate lucrurile care ţi se întâmplă aici, pe pământ. Timpul nostru petrecut aici este scurt în comparaţie cu viaţa noastră veşnică. După cum i-a spus Domnul lui Joseph Smith în timpul unei perioade de grea suferinţă:

Făcând faţă calamităţilor, poţi fi întărit şi mai plin de compasiune. Poţi învăţa, creşte şi dori să-i slujeşti pe alţii. Faptul de a avea parte de adversităţi este una dintre principalele modalităţi prin care eşti testat şi instruit în timpul vieţii tale pe pământ. Tatăl nostru Ceresc iubitor are abilitatea de a compensa pentru fiecare nedreptate prin care poate va trebui să trecem în această viaţă muritoare. Dacă vom îndura cu credinţă, El ne va răsplăti în viaţa următoare mai presus de cât putem înţelege acum (1 Corinteni 2:9). În mod uimitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, poţi avea parte de bucurie chiar şi în momente de încercare şi poţi face faţă provocărilor vieţii având linişte sufletească.

Planul întocmit de Dumnezeu – Ce a făcut Isus Hristos pentru noi

Isus Hristos a suferit pentru noi 02:21

Greşelile tale pot fi foarte simple, cum ar fi rănirea sentimentelor unui prieten sau pot fi păcate mult mai serioase. Văzând suferinţa pe care am cauzat-o şi durerea de pe urma remuşcării, sentimentele de ruşine şi vinovăţie pot fi, uneori, copleşitoare şi devastatoare. Ne întrebăm dacă ne vom putea depăşi vreodată greşelile şi vom putea simţi pacea care vine ca urmare a iertării. Putem, fără echivoc, datorită ispăşirii lui Isus Hristos şi procesului de pocăinţă. Putem mărturisi păcatele noastre lui Dumnezeu şi Îi putem cere iertare. Iar El a promis: „Nu-Mi mai amintesc de ele". (Doctrină şi legăminte 58:42). Acest lucru este posibil, deoarece Tatăl Ceresc L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să sufere şi plătească de bunăvoie pentru păcatele şi durerile noastre ispăşind El Însuşi pentru acestea. Nu putem înţelege pe deplin modul în care Isus a suferit pentru păcatele noastre. Dar ştim că, în Grădina Ghetsimani, povara păcatelor noastre L-a făcut să sufere atât de tare încât a sângerat din fiecare por (Luca 22:39-44) . Mai târziu, în timp ce era atârnat pe cruce, Isus a suferit de bunăvoie o moarte dureroasă printr-una dintre cele mai crude metode cunoscute vreodată (Alma 7:11).

Totuşi, suferinţa Sa psihică şi spirituală a depăşit cu mult durerea pe care a simţit-o pe cruce. Salvatorul ne spune: „Căci iată, Eu … am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere … la fel ca şi Mine" (Doctrină şi legăminte 19:16-17).

Pe lângă faptul că trebuie să-I cerem iertare lui Dumnezeu, El vrea, de asemenea, să le cerem iertare celor pe care i-am rănit, să vedem dacă putem repara ceea ce am greşit şi să promitem că nu vom repeta aceleaşi greşeli. Apoi, putem merge înainte simţind dragostea lui Dumnezeu şi pacea şi bucuria extraordinare care rezultă datorită faptului că suntem pe deplin iertaţi.

Pentru a face ca ispăşirea Lui să fie pe deplin eficientă în viaţa ta, trebuie să:

  • ai credinţă în El;
  • te pocăieşti;
  • fii botezat;
  • primeşti Duhul Sfânt;
  • alegi să urmezi învăţăturile Sale pentru tot restul vieţii tale.

„Ce se va întâmpla când voi muri?"

Imaginează-ţi că mâna ta e într-o mănuşă. Mănuşa se mişcă doar când se mişcă mâna ta. Scoate-o de pe mână şi mănuşa va sta nemişcată. Acesta este un mod uşor prin care ne putem da seama ce se întâmplă după ce murim. Imaginează-ţi că trupul tău este ca o mănuşă, însufleţit de spiritul tău. La moarte, trupul tău rămâne fără viaţă, nemişcat, asemenea unei mănuşi, dar spiritul tău trăieşte pentru totdeauna.

Nenumărate scripturi şi relatări personale ale profeţilor de-a lungul timpului ne-au spus că acest lucru este adevărat.

Când tu eşti cel care rămâne în viaţă – cel care îşi pierde un prieten sau o persoană iubită – durerea provocată de acea pierdere este foarte reală. Dar faptul că ştii că îl vei vedea sau o vei vedea din nou îţi oferă multă alinare. Şi, datorită morţii lui Hristos, trupul şi spiritul nostru vor fi, la un moment dat, reunite (vom învia) şi vor fi perfecte, pentru a nu mai fi separate niciodată.

Nemurirea – unul dintre darurile cele mai mari ale lui Dumnezeu

Probabil că majoritatea dintre noi ar spune că vrea să trăiască pentru totdeauna. Exact acesta este lucrul pe care Dumnezeu ni l-a oferit tuturor, când L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, Isus Hristos, pentru a muri pentru noi şi a ispăşi pentru păcatele noastre. Acesta se numeşte înviere şi toţi oamenii născuţi pe pământ, chiar şi cei răi, vor primi acest dar al nemuririi (1 Corinteni 15:22).

În cea de-a treia zi după răstignirea Sa, Isus Hristos a devenit prima persoană care a înviat. Spiritul Său S-a reunit cu trupul Său glorificat şi perfect şi nu a mai putut muri niciodată. Când prietenele lui Hristos s-au dus să-I viziteze mormântul, au găsit acolo îngeri care le-au spus: „Nu este aici; a înviat, după cum zisese" (Matei 28:6).

„Voi merge în Cer?"

Da! Dumnezeu îi va judeca în mod corect pe toţi oamenii şi îi va răsplăti corespunzător oferindu-le un loc în împărăţia Sa.