mormon.org Din întreaga lume

Isus Hristos

Isus Hristos, Salvatorul nostru

Isus Hristos este Salvatorul lumii şi Fiul lui Dumnezeu. El este Mântuitorul nostru. Biblia sfântă ne învaţă că mama lui Isus Hristos a fost Maria, tatăl lui pământean a fost Iosif, că S-a născut la Betleem şi a fost crescut în Nazaret şi că a muncit alături de Iosif ca tâmplar. Când a împlinit 30 de ani, El a început o slujire de trei ani care a constat în învăţarea, binecuvântarea şi vindecarea oamenilor din Ţara Sfântă. De asemenea, El a organizat Biserica Sa şi le-a dat apostolilor Săi „putere şi stăpânire" (Luca 9:1) pentru a ajuta în lucrarea Sa.

Dar ce vrem să spunem atunci când afirmăm că El este Salvatorul lumii? Mântuitorul? Fiecare dintre aceste titluri indică adevărul că Isus Hristos este singura cale prin care ne putem întoarce să trăim în prezenţa Tatălui nostru Ceresc. Isus a suferit şi a fost răstignit pentru păcatele lumii, oferindu-i fiecărui copil al lui Dumnezeu darul pocăinţei şi al iertării. Omul poate fi salvat doar prin mila şi harul Lui. Învierea Sa ulterioară a pregătit calea prin care fiecare om să poată birui şi moartea fizică. Aceste evenimente sunt numite ispăşire. Pe scurt, Isus Hristos ne salvează de păcat şi de moarte. De aceea, El este într-adevăr Salvatorul şi Mântuitorul nostru. În viitor, Isus Hristos Se va întoarce pentru a domni pe pământ în pace, timp de o mie de ani. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi El va fi Domnul nostru pentru totdeauna.

Ce înseamnă Isus Hristos pentru noi

Dumnezeu este Tatăl nostru Ceresc şi, ca orice părinte, El doreşte ca noi, copiii Săi, să fim fericiţi. În scripturi, El ne învaţă: „lucrarea Mea şi slava Mea [este] să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului" (Moise 1:39). Viaţă veşnică înseamnă a trăi în cer, în prezenţa Sa, împreună cu familia noastră, pentru totdeauna. Dumnezeu ne-a dat porunci; ele ne învaţă ceea ce este corect şi ceea ce este greşit şi trasează un drum prin viaţă care va oferi cea mai mare fericire. Isus Hristos ne-a învăţat: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele" (Ioan 14:15). Dar scripturile ne mai învaţă şi că „niciun lucru necurat nu poate locui cu Dumnezeu" (1 Nefi 10:21). Indiferent cât de mult încercăm să trăim vieţi bune, cu toţii păcătuim, deci cum putem trăi în împărăţia perfectă a lui Dumnezeu dacă suntem imperfecţi?

Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos pe pământ pentru a ne oferi calea de a ne birui păcatele şi imperfecţiunile. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3:16)

Isus Hristos a suferit pentru noi

Înainte de a crea pământul, Dumnezeu a pregătit un plan care să ne permită să învăţăm şi să progresăm în timpul acestei vieţi. Isus Hristos este personajul principal al acestui plan. Misiunea lui Hristos nu a fost doar de a ne învăţa despre Dumnezeu Tatăl şi despre cum ar trebui să trăim, ci şi de a crea mijlocul prin care să fim iertaţi după ce păcătuim. A păcătui înseamnă mai mult decât a greşi. Când păcătuim, noi nu ne supunem poruncilor lui Dumnezeu sau eşuăm să acţionăm corect în pofida faptului că ştim adevărul (Iacov 4:17).

Înainte de a fi răstignit, Isus S-a rugat la Dumnezeu pentru noi, în Grădina Ghetsimani. Suferinţa lui Hristos pentru păcatele noastre din Ghetsimani şi de pe cruce, pe Căpăţâna, se numeşte ispăşire. El a suferit pentru noi, ca noi să fim curăţaţi şi să ne întoarcem să trăim în prezenţa Tatălui nostru Ceresc. Evanghelia lui Isus Hristos este „vestea bună" despre jertfa lui Hristos făcută pentru noi, oferind-ne calea de întoarcere la Tatăl. „Prin urmare, cât este de important ca aceste lucruri să fie cunoscute de locuitorii pământului, pentru ca ei să poată şti că nu este niciun trup care poate să locuiască în prezenţa lui Dumnezeu, decât prin meritele şi mila şi harul lui Mesia cel Sfânt" (2 Nefi 2:8).

Credinţă în Isus Hristos

Credinţa în Isus Hristos ne îndrumă să facem fapte bune. Biblia sfântă ne învaţă: „Credinţa fără fapte este zadarnică" (Iacov 2:20). Aceasta nu înseamnă că putem fi salvaţi prin fapte bune, căci nicio faptă bună nu ne poate curăţa sufletele sau măcar vreo urmă de păcat fără puterea jertfei lui Hristos. Însă cei care au credinţă sinceră în Hristos vor dori să-L urmeze şi să facă genul de fapte pe care le-a făcut El, precum ajutorarea celor săraci şi nevoiaşi, îngrijirea celor bolnavi, vizitarea celor singuri şi dovedirea intenţiei bune şi dragostei faţă de toţi oamenii.

Când urmăm exemplul Său şi trăim conform cuvintelor Sale, simţim cum credinţa noastră creşte până când devine o forţă activă în viaţa noastră ajutându-ne să ne pocăim de păcatele noastre şi să ne înfruntăm provocările. Credinţa în Isus Hristos nu este o simplă declarare a unui crez – este o sursă de putere la care putem apela în fiecare zi studiind cuvintele Sale, rugându-ne şi încercând din greu să urmăm exemplul Său.

Pocăinţă

Faptul de a avea credinţă în Isus Hristos ne face să dorim să trăim vieţi bune. Când păcătuim şi căutăm să ne pocăim, recunoaştem ceea ce am făcut greşit şi avem sentimente profunde şi sincere de tristeţe pentru ceea ce am făcut. Dumnezeu a ştiut când a creat pământul că urma ca noi să nu fim perfecţi, de aceea ne-a pus la dispoziţie calea prin care să ne biruim păcatele. Capacitatea de a ne pocăi este într-adevăr una dintre cele mai mari binecuvântări ale noastre.

Pentru a ne pocăi, trebuie să recunoaştem ceea ce am făcut greşit şi să regretăm aceste lucruri, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a repara răul făcut şi să renunţăm la comportamentul nostru păcătos. Pocăinţa poate fi dificilă şi necesită multă onestitate, însă bucuria şi libertatea pe care le simţim când renunţăm la păcatele noastre merită efortul. Deoarece Hristos a suferit pentru păcatele noastre, noi putem fi iertaţi când ne pocăim. De aceea este ispăşirea atât de importantă pentru noi toţi.

Noi credem că ispăşirea lui Isus Hristos ne oferă capacitatea de a ne pocăi şi de a deveni curaţi de păcat. Expresia „trebuie să ne pocăim de păcatele noastre" poate suna ca o pedeapsă, însă adevărata pedeapsă este vina, tristeţea şi dezamăgirea pe care le simţim când păcătuim. Aşadar, pocăinţa este opusul pedepsei, deoarece ne permite să devenim curaţi în ochii lui Dumnezeu şi îndepărtează sentimentele de vinovăţie care urmează alegerilor noastre greşite.

Botez – urmarea exemplului lui Isus Hristos

Botezul este o promisiune sau un legământ pe care-l facem de a-L urma pe Isus Hristos de-a lungul vieţii noastre. Când ne dezvoltăm credinţa în El şi ne pocăim de păcatele noastre, un bărbat care are autoritatea lui Dumnezeu de a boteza ne scufundă în apă şi ne scoate din ea. Această rânduială, sau ceremonie, sugerează înmormântarea şi renaşterea, simbolizând sfârşitul vechii noastre vieţi şi începutul unei vieţi noi ca ucenici ai lui Isus Hristos.

Când suntem botezaţi, luăm asupra noastră numele lui Hristos. Fiind creştini, căutăm să-L urmăm în toate aspectele vieţii noastre. Isus a fost botezat când a fost pe pământ. El ne-a cerut să-I urmăm exemplul şi să fim botezaţi (vezi 2 Nefi 31:12). El a promis că, dacă urmăm exemplul Său şi ne ţinem promisiunile făcute la botez, vom avea Spiritul Său care să ne îndrume de-a lungul acestei vieţi. Deoarece Tatăl Ceresc este un Dumnezeu corect şi iubitor, toată lumea va avea ocazia de a-L accepta pe Isus Hristos prin botez, dacă nu în această viaţă, în următoarea.

După ce Isus a fost botezat, un glas din cer a spus: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea" (Marcu 1:11). Noi credem că Dumnezeu este, de asemenea, mulţumit când fiecare dintre noi alege să-L urmeze pe Fiul Său şi să fie botezat. El vede tot ceea ce facem, ne cunoaşte pe nume şi doreşte să devenim curaţi pentru a ne putea întoarce în prezenţa Sa.

Darul Duhului Sfânt

Când Isus a fost pe pământ, El i-a spus unui bărbat pe nume Nicodim: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3:5). După ce „[ne naştem din apă]", sau suntem botezaţi, putem „[să ne naştem din Duh]„ primind darul Duhului Sfânt. Un bărbat care are autoritatea lui Dumnezeu îşi aşează mâinile pe capul nostru şi ne dă darul Duhului Sfânt (Faptele apostolilor 8:17). Această ceremonie este numită confirmare. Duhul Sfânt este un Spirit. El este al treilea membru al Dumnezeirii, alături de Tatăl Ceresc şi de Isus Hristos. Când primim darul Duhului Sfânt şi păşim umili înaintea lui Dumnezeu, El poate să fie mereu alături de noi. Îl numim dar, deoarece Duhul Sfânt ne este dat de Dumnezeu pentru a ne îndruma când întâmpinăm dificultăţi, pentru a ne alina când suntem trişti, pentru a ne inspira mintea şi sentimentele şi pentru a ne ajuta să recunoaştem adevărul. Acest gen de ajutor divin ne aminteşte că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare în parte şi doreşte să ne ajute în timpul dificultăţilor din viaţa noastră.

Viaţa creştină continuă

Relaţia cu Isus Hristos este ca oricare alta – poate începe să slăbească în intensitate dacă încetăm să comunicăm. Necesită efortul de a exercita suficientă credinţă în Hristos pentru a ne pocăi, a fi botezaţi şi a-L primi pe Duhul Sfânt, însă trebuie să ne străduim să-L urmăm pe Hristos pentru a primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu doreşte să ni le ofere.

Cheia este de a considera Evanghelia lui Isus Hristos un tipar de viaţă, nu paşi de pe o listă care trebuie bifaţi. Ne putem dezvolta zilnic credinţa în Hristos citind cuvintele Sale din scripturi şi rugându-ne la Tatăl nostru Ceresc. Când păcătuim, ne putem pocăi de fiecare dată cu inima umilă, deoarece ispăşirea lui Isus Hristos este nepieritoare. Ne putem aduce aminte de promisiunile şi binecuvântările asociate botezului luând din împărtăşanie în fiecare duminică la Biserică. Putem continua să ne bizuim pe alinarea şi îndrumarea Duhului Sfânt în timp ce ne conduce înapoi la Dumnezeu.

Uneori, chiar şi când facem tot ce ne stă în putinţă pentru a urma exemplul lui Hristos, vom întâmpina obstacole care vor aduce cu ele frustrare, dezamăgire şi chiar disperare. Multe dintre lucrurile care ne copleşesc în viaţă nu sunt rezultatul păcatului. De exemplu, moartea sau boala celor dragi, stresul la muncă sau dificultatea de a întreţine familia poate aduce cu sine provocări şi tristeţi. Isus Hristos a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28). Imediat ce dorim să ne întoarcem către El, vom simţi dragostea Lui. Acesta este un alt beneficiu al vieţii creştine continue – cu cât ne apropiem mai mult de Isus Hristos, cu atât mai mult vom înţelege că Dumnezeu ştie de bucuria şi de tristeţea noastră. Putem găsi alinare în faptul că Dumnezeu are pentru noi un plan al fericirii. Cu ajutorul lui Hristos, putem împlini fericiţi acel plan şi ne putem întoarce să trăim în prezenţa Tatălui din Cer. Aceasta ne oferă o perspectivă mai largă şi ne ajută să înfruntăm provocările vieţii.